Statul român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), nu poate aplica sancțiuni fiscale la nesfârșit, existând o regulă juridică fundamentală numită prescripția. Aceasta prevede că, dacă autoritățile fiscale nu acționează într-un anumit interval de timp, dreptul de a impune sancțiuni sau de a recupera datorii se pierde definitiv.
Prescripția este o normă întâlnită în toate ramurile dreptului și are rolul de a limita în timp posibilitatea statului de a solicita plata unor obligații fiscale restante. În cazul datoriilor către stat, termenul de prescripție este de cinci ani. Astfel, dacă ANAF nu a demarat procedurile de executare sau de recuperare a unei datorii în această perioadă, dreptul de a solicita plata respectivă se stinge.
Pentru contribuabili, acest aspect este important mai ales în situația în care primesc o somație de plată pentru o datorie mai veche de cinci ani. În astfel de cazuri, este esențial să verifice dacă termenul de prescripție a fost respectat, deoarece o somație emisă după expirarea acestui termen poate fi contestată.
Procedura de prescripție începe să curgă de la data la care obligația fiscală a devenit exigibilă, adică de la momentul în care datoria trebuia plătită. Dacă în această perioadă ANAF nu a inițiat nicio acțiune de recuperare, dreptul de a impune sancțiuni sau de a solicita plata se pierde.
Este important de menționat că anumite acțiuni ale contribuabilului, cum ar fi recunoașterea datoriei sau plata unei părți din aceasta, pot întrerupe termenul de prescripție, reluând astfel calculul perioadei de cinci ani.
În concluzie, pentru persoanele care primesc somații de plată din partea ANAF pentru datorii mai vechi de cinci ani, este recomandabil să verifice termenul de prescripție și să solicite consiliere juridică pentru a evalua posibilitatea contestării acestor somații. Astfel, se pot evita eventuale plăți nejustificate către stat.
